Dupa un timp

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva, si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…

Cu timpul omul invata ca a sta alaturi de cineva pentru ai oferi un viitor mai bun nu-i totul, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu va dori sa se intoarca in trecut...ca doar cel care e capabil sa-l iubeasca cu defectele sale, fara a pretinde sa se schimbe, ii poate aduce toata fericirea pe care si-o doreste.

Si tot dupa un timp, omul invata ca – daca e prea mult – pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros!