luni, 30 decembrie 2013

In seara lui Vasile Sfantu-uratura



In seara lui Vasile Sfantu
Mi-a luat caciula vantu,
Si mi-a dus-o sus pe casa,
Tocmai aici la dumneavoastra.
Si-am venit sa-mi i-au caciula,
Sa va spun si uratura!..
Buna seara gospodari!..
Gospodari si gospodine si voi tinere copile,
Am pornit in asta seara cu putina indrazneala,
Sa va vizitez din nou c-an seara de Anul nou!..
Patru in mana tine sacu'
Doi in prag astept colacu'
Dar eu mai smecher nitel,
Tin in mana un clopotel,
Si spunand minciuni si glume..
Ca sa fiu placut la lume.
La ureche clopotei
La picioare zurgalei
Sa strigam cu totii : hãi !
Are o fata mosu' Ghita,
Cu palton si cu rochita,
Vinde oala cu smantana,
Sa-i cumpere ceas la mana,
Vinde scroafa din cotet,
Ca sa-i faca parul cret.
La ureche clopotei
La picioare zurgalei
Sa strigam cu totii : hai !

duminică, 29 decembrie 2013

Fiecare suflet

"Fiecare suflet îşi poartă chipul care i se potriveşte. Dacă nu şi-l are de la început croit pe seama şi făptura lui, singur şi-l modelează, din lăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mişcările şi de căldura cugetării, de vorbele pe cari le spune, şi mai ales de cele pe cari nu le spune; apoi ochii, ochii cari, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, coloarea privirii, a undei acesteia de viaţă, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Şi toată faţa, cu liniile şi cu mişcările ei, sfârşeşte astfel prin a fi opera firii noatre, a sentimentelor şi gândurilor noastre."
Alexandru Vlahuta

vineri, 27 decembrie 2013

Dupa un timp

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva, si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…
Cu timpul omul invata ca a sta alaturi de cineva pentru ai oferi un viitor mai bun nu-i totul, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu va dori sa se intoarca in trecut...ca doar cel care e capabil sa-l iubeasca cu defectele sale, fara a pretinde sa se schimbe, ii poate aduce toata fericirea pe care si-o doreste.
Si tot dupa un timp, omul invata ca – daca e prea mult – pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros!

Speranta moare ultima

Oamenii nu sunt prizonierii destinului, ci doar ai propriei lor minti. Atata timp cat continui sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit.
Cind sufletul iti oboseste aminteste-ti ca si el are nevoie de liniste, de hrana si de un motiv de bucurie. Da-i ceea ce-ti cere, acorda-ti ragaz pentru prieteni si pentru toti cei care te iubesc.
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor, viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.
Oricare ar fi incercarile vietii, continua sa speri. Pe masura ce a spera devine un obicei, poti obtine o permanenta stare de fericire.
Zambeste celui care te-a parasit ca sa nu creada ca-ti pare rau! Desi zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celui care plange.
Speranta moare ultima, asa ca ea e tot ce ne-a mai ramas. Sa o sadim intr-un loc retras si sa avem grija de ea. Speranta este cel mai frumos dar pe care il putem face cuiva.

marți, 24 decembrie 2013

Aseara pe-nserate-colind-

Aseara pe-nserate
Fecioara Maria
In Viflaim cetate
Salasuind sosea.

Si fiind obosita 
Salasul il cerea
In Viflaimul mare 
Nimeni nu o primea.

Si intre animale
Pe fanul uscat
Nascu-se PreaCurata
Un fiu de imparat.

De-atunci in orice seara
Se aud colindatori
Colinda lor duioasa
Rasuna pana-n zori.

miercuri, 18 decembrie 2013

Niciodata sa nu te paraseasca curajul

  Există oameni care au rolul de ghizi în viaţa noastră. Aceştia apar în momente de dezorientare sau de nevoie, te sprijină, îţi arată calea potrivită ţie, dar întotdeauna tu eşti cel care alege. Pe măsură ce înaintezi în drumul tău, ei se î
ndepărtează lăsând locul altora.
  Mai există oameni care au rolul de “învăţători” pentru că ei vin să te înveţe ceva despre tine. Aceştia apar când te aştepţi mai puţin, iar simpla lor prezenţă te răscoleşte, te coboară sau te înalţă, dar lecţiile învăţate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viaţa ta precum au apărut, în momentul în care ţi-ai învăţat lecţia.
  Şi mai există oameni care au rol de însoţitori în această viaţă, precum îngerii păzitori. Aceştia apar atunci când inima ţi-e deschisă pentru a-i primi sau pur şi simplu i-ai primit ca pe un dar de la mama natură. Ei poposesc mai mult în viaţa ta, uneori sunt lângă tine întreaga viaţă, chiar dacă nu sunt prezenţi fizic.
  Aşa cum se poate observa, în viaţa fiecăruia intră şi ies oameni de toate felurile, unii grăbiţi să plece, alţii dornici să rămână, precum călătorii din gări sau aeroporturi.
  Oamenii vin şi pleacă din gara vieţii tale. Au trenuri de prins, au vise de atins, lasă-i să-şi urmeze drumul sau să-şi ia zborul dorit. Nu poţi trăi privind înapoi spre cei care ţi-au făcut viaţa mai frumoasă sau mai dureroasă prin prezenţa lor. Trecutul e un tren care a plecat de mult…şi odată cu el au plecat şi ei
Dacă ai avut aşteptări, e timpul să le înapoiezi bagajele.
  Dacă ai fost profund dezamăgit, înseamnă că înainte de asta singur te-ai amăgit.
Iar dacă crezi că ai suferit din cauza lor, aminteşte-ţi că nimeni nu te poate face să suferi fără permisiunea ta.
Mulţumeşte-le pentru ceea ce te-au învăţat şi încetează să le mai cari bagajele. Cu zâmbetul pe buze, urează-le drum bun!
  E timpul acceptării lucrurilor pe care n-am vrut mult timp să le recunoaştem. Ne privim în sfârşit în oglindă aşa cum suntem, nu cum am crezut că suntem, ne întoarcem la adevărata smerenie şi abia apoi putem păşi cu încredere spre o nouă viaţă.
Pentru că da, ai dreptul să-ţi reînnoieşti viaţa, să pui capăt relaţiilor care nu-ţi mai fac bine, ai dreptul să inviţi oameni noi în viaţa ta, fără ataşamente şi proiecţii asupra lor şi ai dreptul să iubeşti fără teama de a greşi din nou!
  Căci fiecare greşeală sau căzătură te îmbogăţeşte dacă îi înţelegi rostul, iar greşelile odată înţelese se transformă în cărţi de înţelepciune.
  Curaj, eşti pe drumul cel bun!.

Nu uita ca adevaratele valori nu se poarta in maini ci in suflet

   

   Se spune ca un om a pornit spre cer, hotarat sa ajunga acolo si sa traiasca vesnic, intr-o fericire deplina. Si-a facut bagajele, luand cu el bani si bijuterii din aur ca sa-si asigure o viata imbelsugata. Numai ca, pe masura ce inainta, calea devenea tot mai aspra si mai abrupta, urcusul tot mai greu... Ingerii care il intampinau din loc in loc, pentru a-l incuraja si indruma, i-au spus ca nu va putea sa ajunga in cer cu bagajele lui, ca greutatea acestora ii va incetini inaintarea si il va trage inapoi...
Omul, desi fusese convins ca va putea duce cu sine comorile pe care le adunase cu atatea sacrificii, s-a vazut nevoit ca pe parcurs sa renunte la ele. A pastrat doar o geanta. Cand a ajuns la ultimul urcus, drumul nu mai era o poteca ci o scara ingusta, de care, pentru a urca, trebuia sa se tina cu amandoua mainile.
Ingerii i-au spus sa arunce si ultimul bagaj pentru ca mai avea doar putin pana la tinta. Dar omul privea neincrezator la ceea ce il astepta sus: flori, pomi si ape cristaline, muzica de harpe si chipuri zambitoare... Dar aur? Aurul inseamna putere, inseamna stralucire... Macar o mana de aur sa ia cu el. Porni sa urce scara tinandu-se doar cu o mana, atent mai mult sa nu-i scape ceva din cealalta decat sa-si pastreze cu grija echilibrul pe fiecare treapta.
Ingerii il urmareau urcand anevoios, tinandu-se cu o mana, in timp pe cealalta o tine stransa pumn... Si apoi, aproape de capatul scarii, mana cu care se tinea a obosit si s-a desprins, iar omul nostru s-a prabusit fara viata.
Ingerii s-au apropiat de el, nedumeriti de aceasta cadere, cand era atat de aproape de tinta. Privind mai atenti, au vazut ca in pumn inca mai strangea comoara-i pretioasa. Nu le veneau sa creada ci dadeau din cap uluiti: "Cum a fost posibil? Pentru o mana de... asfalt?"

   Nu uita ca adevaratele valori nu se poarta in maini ci in suflet.
Bunica de de Ştefan Octavian Iosif 


Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...

Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...
Adrian Păunescu Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Citate despre dragoste

“Nu maretia gesturilor noastre conteaza, ci cantitatea de dragoste cu care le-am facut.”
(Maica Tereza)

"Iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru ca sa urce pana la El."
(Michelangelo)

"Iubirea inseamna a fi doi si a nu fi decat unul. Un barbat si o femeie ce se topesc intr-un inger." ( Victor Hugo )

"Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului."(Shakespeare)

E aşa de important...

  “E aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă… Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!” (Paulo Coelho)
Scrisoare deschisă
Stimată doamnă, pic de somn
Şi veştile mă întristează
Că vine iar acelaşi domn
Şi-mi bate-n uşă la amiază
Lăsaţi-mi draperia trasă
Şi storurile fără fantă
Că vin tristeţi care m-apasă
Cu energie radiantă;
Şi nu-nţeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat şi buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Şi-am să m-ascund ca arlechinul
În nu ştiu care colţ de zarcă;
Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
Şi m-au pisat atâtea tare
Cum se pisează grâu-n piuă:
Aş vrea să dorm şi nu mai pot
Că mi s-a suspendat permisul
Patrulele precum socot
Vor cere să le spun şi visul
La care încă n-am ajuns
Că patul meu e prea departe
Şi vine frig şi m-a pătruns
Că geamurile vieţii-s sparte.

miercuri, 4 decembrie 2013

Citate despre prietenie

Drumul spre casa unui prieten nu este niciodata prea lung. Ca si calea spre inima sa.
Prietenia este încercarea prin care se masoara un om.
Nu judeca un om dupa greseli, ci dupa prietenii!
Prietenia este un bland angajament al inimii.
Un prieten este un dar care ti-l acorzi tie!
O prietenie care ia sfarsit n-a existat de fapt.
Un prieten adevarat e greu de gasit, si mai greu de parasit si imposibil de uitat.
Arata-mi cu cine te-mprietenesti ca sa iti spun cine esti!
Singura modalitate de a avea un prieten, este ca tu la randul tau sa fii un prieten.
Un prieten adevarat crede in tine atunci cand tu ai renuntat sa mai speri.
Un prieten bun e cel care te ajuta cand ai nevoie, nu dupa ce nu mai trebuie!
Prietenii vin si pleaca, doar cei fideli raman!
Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca-i mai place ce vede.
Cel mai bun motiv sa mergi la scoala: prietenii.
Un prieten adevarat e cel care pune in fata lui orice pericol ca sa te scuteasca pe tine!
Prietenii sunt ca ciocolata. Nu te mai saturi de ei.
O prietenie de nedespartit se creeaza inca din cea mai frageda varsta a unui om.
Un prieten bun ca tine, trage la un om ca mine!

luni, 2 decembrie 2013

Afara ninge linistit

Afara ninge linistit
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand,
De mult uitaram jocul.

In casa patul e facut
Dar cine sa se culce?
Cand mama spunea de Iisus
Cu glasul ei cel dulce.

Cum s-a nascut in fan
In ieslea cea saraca
Iar boii peste el suflau
Caldura ca sa-i faca

Si-au mai venit la el acolo,
Pastorii de la stana
Si ingerii cantau in cor,
Cu flori de crin ďn mana

Din invataturile Maicii Tereza

-Omul este irational, egoist. Nu are importanta, iubeste-l!
-Daca faci bine vor spune ca ai interese ascunse. Nu-i asculta! 
Du binele la bun sfarsit!
-Binele pe care il faci va fi maine uita.Nu are importanta, 
implineste-l1
-Onestitatea si sinceritatea te fac vulnerabil. Mergi mai 
departe fii deschis si cinstit!
-Ceea ce ai construit ani in sir poate fi distrus intr-o clipa.
Nu te opri. Zideste mai departe!
-Daca-i ajuti pe oameni, se vor ridica impotriva ta. Nu baga de
seama, ajuta-i!

Rugaciunea Sfantului Francisc din Assisi

Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta,
Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.

O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles... cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.

Deoarece:

Dand... primesti,
Pierzand... gasesti,
Iertand... esti iertat,
Murind... reinvii la viata eterna!