Tatal meu era pastor in Lusaka, pe atunci un orasel micut. Intr-o zi, in timp ce astepta autobuzul pentru a merge spre casa, simti pe cineva tragandu-l de haina. Cand se intoarse sa vada cine este, vazu un biet cersetor cerand ceva de mancare. Tata inaintat in varsta pe atunci, avea la el doar cativa banuti care erau exact suma de care avea nevoie pentru a plati pretul calatoriei. “Era o zi torida” spunea el, “si la varsta mea, ma gandeam la drumul lung pe care il aveam de facut. Ma uitam in acelasi timp la acest om si am inteles ca poate eu sunt singua lui sansa de a manca ceva in ziua aceea.
Am hotarat sa ii dau banii, si am plecat incet spre casa. Nu am facut cativa pasi si am auzit pe cineva in spatele meu: Hei pastore, ce faci, unde mergi?”. “Merg spre casa”, a raspuns pastorul. “Hai urca in masina”, continua omul. “Inainte insa vreau sa mergem intr-un loc, si vreau sa faci ceva pentru mine.” “Bine spuse batranul pastor, “sunt in masina ta, deci ma supun”. Au mers intr-un supermarket si omul a luat 2 cosuri dupa care ii ceru tatalui meu sa faca ce vede la el. Apoi omul incepu sa adune din rafturi alimente pana ce au umplut cosurile; la casa a platit pentru amandoi dupa care se intoarse spre pastor si spuse: “Acum putem sa mergem acasa.” Batranul pastor statea in masina cu lacrimi in ochi si nu gasea cuvinte sa multumeasca; si-a amintit atunci cuvintele din Luca 6:38
“Dati si vi se va da; ba inca vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.” Luca 6:38
Pitman Siamaundu – Zambia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu