Zece Citate despre Viață

1.“Ca să trăieşti timp îndelungat, viața este sigurul lucru de evitat.” Anonim
2.“A trăi înseamnă a gândi.” Cicero
3.“Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viaţă. Mulţi s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi. Această zi ne dă ocazii pentru a învăţa ceva nou: există lucruri care ni se vor întâmpla doar o dată în viaţă, şi depinde de noi dacă vom profita de acestea sau nu.” Leo Buscaglia
4.“Viaţa este suma opţiunilor noastre.” Albert Camus
5.“Să trăieşti numai pentru a-ţi completa jurnalul.” Valeriu Butulescu
6.“Suferinţa te face să trăieşti timpul în detaliu, moment cu moment. Ceea ce înseamnă că pentru tine timpul există – şi încă cum! În schimb peste ceilalţi alunecă, peste cei ce nu suferă; se poate spune, de aceea, că ei nu trăiesc în timp, şi nici n-au trăit vreodată în el.” Emil Cioran
7.“Noi trăim într-un curcubeu de haos.” Paul Cezanne
8.“A fi înseamnă a trăi, dar pentru a trăi trebuie să-ţi cunoşti limitele.” Anonim
9“Viaţa nu poate fi decât bucuria sinceră de a respira, de a gusta un pahar rece cu apă într-o zi toridă de vară, de a te bucura de îmbrăţişarea tandră a unei femei, de a te pleca în faţa lui Dumnezeu. Fără acestea, “a trăi” nu înseamnă nimic!” Nikos Kazantzakis

10.“Viaţa este o îndelungată lecţie de umilinţă.” James M. Barrie

Dumnezeu iţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă

Se spune că într-un sat trăia un bărbat pe nume Ion Ion. Deoarece era destul de harnic, oamenii îl chemau adesea să-i ajute la diverse treburi, aşa că nu trecu mult timp şi Ion apucă să câştige destul ca să se stabilească la casa lui. Mică, e drept, dar destul de încăpătoare pentru el, soţia şi pruncul ce apăru şi el în scurtă vreme. Ion era un om cu frica lui Dumnezeu, şi asta pentru că de câte ori s-a rugat Domnului să-l ajute, Domnul l-a sprijinit. Atunci când greşea, Ion îşi cerea iertare lui Dumnezeu şi simţea că acesta îl înţelegea şi ierta.
Până într-o zi când se porni o ploaie cu spume ce învolbura râul din apropiere atât de repede, încât deodată oamenii se văzură cu curţile pline de apă. Când apa ajunse la înălţimea burţii copilului, Ion îşi luă familia şi urcă pe acoperişul casei, unde începu să se roage lui Dumnezeu:
-Doamne, ajută-ne în faţa puhoiului ăstuia! Dacă am păcătuit cu ceva, Te rugăm iartă-ne, dar scapă-ne de necaz şi opreşte nenorocirea asta!
La fiecare rugăciune, lui Ion i se păru că Domnul îi răspunde: “Fii pe pace Ioane, că o să te ajut!” Aşa că se mai linişti.
Dar ploaia nu se oprea şi turna cu găleata. Pe când apa ajunse la tocul de sus al grajdului, Ion auzi din spate vocea cunoscută a primarului:
-Băi Ioane, dacă vrei hai cu noi în barcă, mai avem loc şi pentru voi!
Dar Ion refuză pentru că se gândi că Domnul i-a promis că va opri nenorocirea. În curând, când apa ajunse la streaşina casei, mai trecu şi jandarmul satului care dori să-l ia şi el în barcă, însă Ion refuză din acelaşi motiv şi continuă să se roage.
Şi plouă, plouă, plouă… Şi pe când apa ajunse aproape de hornul casei, Ion începu să nu se mai roage şi să spună:
-Păi bine Doamne, ţi-am fost cât se poate de credincios şi vrednic şi mi-ai promis că mă vei scăpa de nenorocirea asta, dar uite, mai e puţin şi ne înecăm! Treabă e asta?
Nu trecu mult şi Ion auzi: “Păi bine Ioane, nu ţi-am trimis până acum două bărci care să te scape de nenorocire?”
Morala: Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!

NU MAI AŞTEPTA SĂ SE SCHIMBE LUMEA!

NU MAI AŞTEPTA SĂ SE SCHIMBE LUMEA!
În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.
Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele de vita. 
În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.
Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui:
 “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala:

Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

---